Timpul nostru tarziu in noapte, pe strazile pustii, mirosind a lemne-n soba, zahar ars si mere coapte…
Timpul nostru in parcul confuz, difuz si ursuz, cu copacii aratari despuiate intr-un nud involuntar dar asumat…
Timpul nostru, in care un Gore bezmetic de bucurie, alearga din copac in copac si ma priveste spunandu-mi parca „uite cati pomi si toti sunt ai mei, si am pipi pentru fiecare”… smilesmile
Mi-a lipsit acest timp de liniste si repliere…
Mi-a lipsit acest ritual nocturn din care a disparut ariciul, dar au ramas pisicile smile!
Cat de putin iti trebuie ca sa fii fericit… !
Crampeie de fericire intr-o viata plina de iluzii si asteptari fara-acoperire…
La ce bun, cand totul e in tine!
